Exista deformare profesionala? Sigur ca exista, cum exista deformare legata de orice aspect al mediului, in special cultural. Nu ma feresc sa spun ca sunt plina de deformari profesionale. Noroc cu oamenii din jurul meu, care imi atrag atentia. Si cand e vorba de oamenii din cercetare, care cred in cercetare, apreciaza mult creativitatea si spiritul critic. Əlbəttə, scoala de aici si de peste tot nu da doi bani pe asa ceva, desi astea ar trebui sa fie mult mai importante decat memorarea.
Legat de asta imi aduc aminte odata de o colega, o laboranta care avea probleme mari cu ortografia, care mi-a zis la un moment dat ca da, ai idei sa te dai mare cu ele. Dincolo de ofensa, asta arata cam care e viziunea oamenilor despre ceea ce inseamna sa fii creativ. yox, nu ai de ce sa te dai mare daca asta e meseria ta. E ca si cum te-ai da mare ca esti cizmar si stii sa fac ghete sau mai aproape de evolutie, ca esti fierar in secolul al XVIII-lea si ai muschi. Asta se presupune ca trebuie sa ai, e meseria ta, atunci nu ai ce cauta acolo. Dar asta e alta problema a lumii noastre, ca oamenii fac meserii in care nu au ce cauta. Dar daca esti cercetatoare si spui ca ai o ipoteza stiintifica, atunci e logic ca nu ai voie sa fii altfel decat creativa, cu o memorie de elefant femela si cu o mare pasiune de a sti despre acel subiect. Ca daca nu ar fi, deyilməzdi. Dar asta nu e o lauda, nu e mai mult decat a avea orice alta calitate care te ajuta sa faci o profesie. Si s-o faci pe bune.
Nu te dai mare, nu ai de ce. Mai ales cand esti din ce in ce mai convinsa ca astea nici nu sunt considerate mari calitati umane. Majoritatea oamenilor sunt superficiali, nu-i intereseaza asta. Iar pe putinii pe care ii intereseaza, nu ai nevoie sa le arati nimic, pentru ca daca deja te cunosc, nu i-ar surprinde multe lucruri pe care le-ai face. Prietenii mei nu m-ar placea mai mult daca as avea orice idee noua, iar vecinii nu m-ar dispretui mai putin. Ii pasa celui care mi-a rupt antena de la masina pentru ca parcasem pe locul meu de la primarie, dar pe care il cosidera al lui? Tot o maimuta sunt pentru el, cum mi-a declarat. De ce tot vorbesc despre predictii implinite? Nicio secunda nu mi-am imaginat ca asta ar putea fi cotata ca lispa de modestie. Nicio secunda nu m-am gandit ca pot impresiona pe cineva cu asta, daca nu e…avocat. In conditiile in care primul ia tot, nu ai altceva de facut decat sa arati ca ai fost prima. Si in conditiile in care ai fost deja victima a furturilor intelectuale. Ma gandesc la cei carora le spun toate astea ca la martori, nu ca la admiratori sau spectatori. Sa ma dau mare nu o mai fac nici cu colegii. Acum ma duc la congrese (cand ma duceam, acum nu mai sunt bani) pentru a cunoaste oameni, a sti mai multe despre ei, aproape ca nici nu mai imi vine sa vorbesc despre ideile mele. Am vazut cat interes exista, si asa a fost si pe timpul lui Darwin. Succesul e in orice domeniu in primul rand social. Factorul care m-a impiedicat sa am mult succes pana acum a fost ignoranta sociala. Pe langa lipsa oricarui sprijin dinafara.
