Aquesta publicació és una excel·lent oportunitat per escriure sobre el sistema ISI, el que vaig prometre a un amic durant molt de temps. Però també és una oportunitat per repassar com de bé rima la història (o dolents). Fa uns anys, uns dos, Ho vaig veure en una botiga de mobles, probablement Kika, un llibre en alemany sobre Ignaz Semmelweis. Era en alemany, així als països de parla alemanya, probablement a Àustria, no s'havia venut. Això és el que faig, Em porto els llibres que no es venen a botigues de mobles. El volia comprar, però no es va poder fer. El vaig agafar a la mà amb pensaments assassins, just davant de les càmeres. Quan vaig anar per segona vegada a demanar-ho, ja no era, havien posat altres llibres o ja no sabia on buscar-lo. Ho lamento fins i tot ara. Que fa temps que no llegeixo cap llibre alemany, a més, la història d'Ignaz Semmelweis és molt dolorosa i en realitat mostra com funciona la ciència, especialment la ciència mèdica, però no només. El metge hongarès Semmelweis (1818-1865) va fer un descobriment extraordinari en una època en què els gèrmens i com causen malalties eren desconeguts (encara que les idees sobre la seva existència daten de l'edat mitjana, des de l'època de la mort negra). Els primers microscopis havien posat de relleu alguns organismes diminuts que s'estaven a l'aigua, però encara les malalties infeccioses eren produïdes per...miasmes, segons la ciència oficial.
Què està fent Semmelweis?? Observă ca în spitale, la mortalitat materna era de 3 vegades més freqüent que en el cas del part amb llevadores. La febre puerperal va ser la causa de la mort d'aquestes dones, i rentant-se les mans amb una solució especial (trivial ara, a base de clor), desenvolupat per ell, la seva incidència s'ha reduït a menys de 1%. L'Ignaz també va escriure un llibre sobre això. I publicat. Però què importa? Va ser ridiculitzat per l'elit mèdica de l'època. Va tenir un atac de nervis i va acabar en un manicomi, unde după 14 dies va morir com a conseqüència de la gangrena provocada per les pallisses aplicades pels guàrdies.
Pare dincolo de tragedie? La ironia del destí, morir del que pràcticament podries haver evitat! Com era el món abans dels antibiòtics? Ce însemna atunci o infecție? Els maquillatges de les pel·lícules de terror ara són ridículs en comparació amb la realitat d'aleshores.
Així és com va si intentes fer el bé, si teniu idees noves. Suïcidi o bogeria. No sé quin és pitjor. Però el més dolorós és que hi ha gent influent que ridiculitza un metge que només diu que és possible, el que va aprendre a la universitat, però també de la pràctica quotidiana, reduir la freqüència dels efectes greus d'una infecció viral mitjançant la gestió de la inflamació. Vull dir, no et plantegis descobriments, sinó aplicar el que has après a l'escola. Què fa el doctor Groșan?, potser amb altres substàncies amb efectes similars, alguns metges a l'Àfrica probablement ho fan, Índia o altres països sense reclamacions, unde se pare că efectele covid nu sunt atât de dureroase ca la noi. No és només que hi hagi més joves, e mai cald etc. L'atenció comunitària és molt més forta allà, més enllà d'altres factors. Moașele din poveste adică… Și nu atâtea somități care sa spună medicilor și farmaciștilor ce să facă în cele mai mici amănunte cazul unui virus de răceală muntant. Asta în condițiile în care ieri l-am auzit pe Andrei Baciu că nu știa că există substanțe care ar putea combate furtuna citokinică.
„În atenția colegilor din presa, un pont de investigație:
Cum știi că un medic e cu adevărat un cercetător și nu un impostor care se plimbă pe la televizor pretinzând că are un tratament minune?
Molt senzill. Trebuie să aibă în CV publicații științifice, adică articole cu câteva caracteristici obligatorii:
1. Idee originală și protocol de cercetare
2. Studii în condiții controlate strict
3. Conclusions verificades
4. Opinii ale altor medici reputați, într-un proces numit „peer review” care certifică calitatea știintifică a materialului.
Am căutat de curiozitate să vad care e activitatea științifică a doamnei Flavia Groșan, per exemple.
Am găsit un singur articol din 2011, publicat în Jurnalul de Chimioterapie Microbială Oxford. No és el seu estudi, ci al unui medic din străinătate. La care ea a participat, alături de alte câteva zeci de cadre medicale, din care destui români.
În el, medicii au dat două antibiotice pacienților cu pneumonie și au urmărit efectele. Doamna Groșan a avut probabil câțiva pacienți înrolați și a trimis datele cercetătorilor din străinătate care au scris articolul.
https://academic.oup.com/…/66/suppl_3/iii19/669346…
Asta e activitatea ei științifică într-o publicație reputată globală pe care am putut s-o găsesc. E menționată la „și alții care ne-au ajutat” într-un singur articol. Nu mă îndoiesc însă că mai are și alte articole publicate în România, căci aici avem o groază de reviste medicale de nișă, cu impact științific real de obicei redus.
Însă ca om de știință reputat și care contează… ei bine, putem spune destul de simplu că doamna Groșan nu a depășit Bihorul în mod semnificativ.
Deci, dragi colegi din presă, un pont: Dacă vreți să aflați câte parale face în lumea științifică unul dintre medicii care apar la televizor, căutați-i numele în Google Scholar. E varianta motorului de căutare care indexează articolele științifice care contează cu adevărat. Mai sunt utile și PubMed sau ResearchGate.
Vă las plăcerea să descoperiți acolo și operele științifice ale Adinei Alberts, per exemple. Pista: serà molt dur...)
Cu plăcere.”
