Așa vorbea Martha Bibescu despre țara ei natală, „țara în care nimic nu contează”. Zilele trecute a fost ziua naționala a României. Ce părere am despre stat în general, despre statele naționale, am explicat în alte articole. Naționalismul e o formă de tribalism atât de bizară, pentru că se referă la apartenența la niște grupuri atât de artificiale, create pe criterii politice. A fi naționalist înseamnă a avea un atașament față de războaiele, jocurile politice din trecut, care adesea au adus probleme grave ancestorilor tăi. Dar tribalismul e în genele noastre, de aceea oamenii nu ezită să apeleze nici la această formă mai nou apărută.
In condițiile existenței statelor naționale în forma actuală, declarația universală a drepturilor omului mi se pare un monument de cinism. Nu ajunge că din punct de vedere biologic, destinul uman se decide în cea mai mare parte înainte de naștere. Dar și din punct de vedere social și material, destinul unui om se decide tot atunci. Cei mai mulți parametri care definesc bunăstarea, începând de la speranța de viață, șansele în viața pe toate planurile, depind în cea mai mare parte de locul în care te-ai născut. Dreptul de a trăi în democrație, prosperitate economică vine din naștere în cele mai multe cazuri, nu din meritele personale. E oare drept? Ce se poate face?
Dincolo de o globalizare a șanselor pentru toți oamenii, de o adevărată globalizare economică și a valorilor culturale esențiale, poate unele drepturi civile, cum este dreptul de vot, ar trebui câștigate. E vorba de faptul că oameni cu inteligența și cultura precară, manipulabili, pot vota, creând dezastre care îi afectează pe alții. Așa s-a întâmplat în Germania în 1933, ceea ce a influențat destinul întregii Europe timp de decenii, apoi în România în 1990, dar și cu alte ocazii. Poate dreptul de vot ar trebui să depindă de un examen care sa testeze nu numai cunoștințele politice, dar și responsabilitatea potențialului votant. În democrație avem orice drept, dar nu pe acela de a face rău altor oameni. Din nou, știința e prea puțin prezentă în științele sociale, politice, nu se fac raționamente cu bătaie lungă. La fel, în cazul imigranților care vor să trăiască în prosperitate economică, dreptul acesta ar trebui de asemenea câștigat. În Marea Britanie, mais pas seulement, trăiesc imigranți care nu au niciun fel de atașament fața de valorile culturii euro-atlantice. Dincolo de cunoștințele de istorie, limbă, cred că ar trebui testat interesul și aprecierea acestor oameni pentru ceea ce e esențial în această parte a lumii: democrația, drepturile omului (valoarea omului în general). În asemenea condiții, discuțiile despre Sharia în Marea Britanie nu ar mai exista.
D'autre part, nu putem nega apartenența la o anumita limbă, valori create în această limbă, pe un anumit teritoriu. Dar din nefericire, în România, tot ce e creat de vecinii noștri, de oamenii care vorbesc această limbă, s-au născut pe acest teritoriu, nu contează, ba din contră, e sabotat în primul rand. Recent am văzut un articol în care Herta Muller era criticată, chipurile nu ar fi meritat premiul Nobel. Nu numai că i se contestă meritele de către securiștii care cu nerușinare declară că nu a fost persecutată, dar și de către liderii de opinie ca Cristian Tudor Popescu. Cei care pretind asta au citit ceva scris de ea? Au citit din alți autori aflați pe lista de Nobel? Au făcut o comparație? Nu mă pricep la beletristică, dar am citit din Herta Muller. Deși stilul mi se pare extrem de deprimant, îmi dau seama că e o literatură complexă, care abundă în metafore foarte sugestive și mijloace literare de tot felul. Se vede calitatea, așa cum se vede în multe lucruri, chiar dacă unele dintre acestea nu ne atrag.
Mă așteptam ca în ziua în care s-a anunțat decernarea premiului Nobel pentru literatură unei persoane legate de cultura română, să vad pe toate posturile TV interviu cu Herta Muller sau măcar cu cei care au scris despre ea. Aléatoire, un vecin al meu din copilărie, a scris o astfel de carte, la lansarea căreia, deși autorul e cadru universitar, deci are studenți, nu a venit nimeni (după declarațiile mamei lui)! Nimeni nu l-a întrebat însa pe Cosmin despre Herta Muller. Cineva din cultura noastră, care a trăit și a scris despre experiențe comune într-un sistem politic halucinant, a luat Premiul Nobel! Ce contează!!!!
Nu e vorba de patriotism, e vorba de dreptul oricărui om, din orice cultură, de a i se recunoaște meritele, de a se manifesta pe plan cultural, de a avea șanse, fie ca e din România, Peru sau Zimbabwe. Aș fi vrut să evit să utilizez nume de state…
http://www.piticipecreier.ro/carte/62395-Herta-Muller-Metamorfozele-terorii.html
