Esta publicación é unha excelente oportunidade para escribir sobre o sistema ISI, o que lle prometín a un amigo durante moito tempo. Pero tamén é unha oportunidade para repasar o ben que rima a historia (ou malo). Hai uns anos, uns dous, Vina nunha tenda de mobles, probablemente Kika, un libro en alemán sobre Ignaz Semmelweis. Foi en alemán, así nos países de fala alemá, probablemente en Austria, non vendera. Iso é o que fago, Levo os libros que non se venden ás tendas de mobles. Quería mercalo, pero non se puido facer. Tiña na miña man con pensamentos asasinas, xusto diante das cámaras. Cando fun a segunda vez a pedilo, non foi máis, puxeran outros libros ou xa non sabía onde buscalo. Lamento aínda agora. Que hai tempo que non lin un libro alemán, ademais, a historia de Ignaz Semmelweis é moi dolorosa e en realidade mostra como funciona a ciencia, especialmente a ciencia médica, pero non só. O doutor húngaro Semmelweis (1818-1865) fixo un descubrimento extraordinario nunha época na que se descoñecían os xermes e como causan enfermidades (aínda que as ideas sobre a súa existencia datan da Idade Media, dende a época da morte negra). Os primeiros microscopios destacaran uns pequenos organismos que se esbozaban na auga, pero aínda así as enfermidades infecciosas foron producidas por...miasmos, segundo a ciencia oficial.
Que está facendo Semmelweis?? Observă ca în spitale, a mortalidade materna foi de 3 veces máis frecuente que no caso do parto con matronas. A febre puerperal foi a causa da morte destas mulleres, e lavando as mans cunha solución especial (trivial agora, a base de cloro), desenvolvido por el, a súa incidencia reduciuse a menos de 1%. Ignaz tamén escribiu un libro sobre iso. E publicado. Pero que importa? Foi ridiculizado pola elite médica da época. Tivo un ataque de nervios e acabou nun manicomio, unde după 14 días morreu como consecuencia da gangrena provocada polas malleiras que lle administraban os gardas.
Pare dincolo de tragedie? A ironía do destino, morrer do que practicamente poderías evitar! Como era o mundo antes dos antibióticos? Ce însemna atunci o infecție? As maquillaxes para as películas de terror agora son ridículas en comparación coa realidade daquela.
Así vai se intentas facer o ben, se tes ideas novas. Suicidio ou loucura. Non sei cal é peor. Pero o máis doloroso é que hai persoas influentes que ridiculizan a un médico que só di que é posible, o que aprendeu na facultade, pero tamén da práctica cotiá, reducir a frecuencia dos efectos graves dunha infección viral ao xestionar a inflamación. Quero dicir, non inventes descubrimentos, senón para aplicar o aprendido na escola. Que está facendo o doutor Groșan?, quizais con outras substancias con efectos similares, algúns médicos en África probablemente o fagan, India ou outros países sen reclamacións, unde se pare că efectele covid nu sunt atât de dureroase ca la noi. Non é só que haxa máis xente nova alí, e mai cald etc. A atención comunitaria é moito máis forte alí, máis aló doutros factores. Moașele din poveste adică… Și nu atâtea somități care sa spună medicilor și farmaciștilor ce să facă în cele mai mici amănunte cazul unui virus de răceală muntant. Asta în condițiile în care ieri l-am auzit pe Andrei Baciu că nu știa că există substanțe care ar putea combate furtuna citokinică.
„În atenția colegilor din presa, un pont de investigație:
Cum știi că un medic e cu adevărat un cercetător și nu un impostor care se plimbă pe la televizor pretinzând că are un tratament minune?
Moi sinxelo. Trebuie să aibă în CV publicații științifice, adică articole cu câteva caracteristici obligatorii:
1. Idee originală și protocol de cercetare
2. Studii în condiții controlate strict
3. Conclusións verificadas
4. Opinii ale altor medici reputați, într-un proces numit „peer review” care certifică calitatea știintifică a materialului.
Am căutat de curiozitate să vad care e activitatea științifică a doamnei Flavia Groșan, por exemplo.
Am găsit un singur articol din 2011, publicat în Jurnalul de Chimioterapie Microbială Oxford. Non é o seu estudo, ci al unui medic din străinătate. La care ea a participat, alături de alte câteva zeci de cadre medicale, din care destui români.
În el, medicii au dat două antibiotice pacienților cu pneumonie și au urmărit efectele. Doamna Groșan a avut probabil câțiva pacienți înrolați și a trimis datele cercetătorilor din străinătate care au scris articolul.
https://academic.oup.com/…/66/suppl_3/iii19/669346…
Asta e activitatea ei științifică într-o publicație reputată globală pe care am putut s-o găsesc. E menționată la „și alții care ne-au ajutat” într-un singur articol. Nu mă îndoiesc însă că mai are și alte articole publicate în România, căci aici avem o groază de reviste medicale de nișă, cu impact științific real de obicei redus.
Însă ca om de știință reputat și care contează… ei bine, putem spune destul de simplu că doamna Groșan nu a depășit Bihorul în mod semnificativ.
Deci, dragi colegi din presă, unha ponte: Dacă vreți să aflați câte parale face în lumea științifică unul dintre medicii care apar la televizor, căutați-i numele în Google Scholar. E varianta motorului de căutare care indexează articolele științifice care contează cu adevărat. Mai sunt utile și PubMed sau ResearchGate.
Vă las plăcerea să descoperiți acolo și operele științifice ale Adinei Alberts, por exemplo. Suxestión: vai ser moi difícil...)
Cu plăcere.”
