Sunt societățile matriliniare mai pașnice decât cele patriarhale? Bunul simt spune că așa trebuie sa fie, iar istoria sugerează că așa a fost. Wale, așa cum știm, societățile tradiționale, o ka poe hahai holoholona, erau foarte diferite între ele ca mod de organizare. Eibl-Eibesfeldt, în „Agresivitatea umana” spune că toate societățile au cunoscut războiul, orice ar însemna asta (adică nu ceea ce vedem acum în Ucraina), dar unele sunt cu ideal pacific și altele cu ideal războinic. Societățile în care trăim acum cei mai mulți dintre noi sunt cu ideal războinic. Și patriarhale. Ar putea fi societățile cu ideal pacific adesea matriliniare? Hiki paha, a. Deși există și excepții, e like me nā kaula, o societate matriliniară, me ka waiwai a me ke kūlana i hoʻoili ʻia ma ka laina wahine, dar războinică.
Probabil e o legătură între lipsa de resurse și idealul războinic, manaʻo ʻia e nā ʻikepili he nui. A me ka ʻohana makua kāne (transmiterea rangului și a averii pe linie masculină), cu dominarea masculină asupra societății, e mai eficient in servirea idealului războinic. Asta ar explica răspândirea imensa a patriarhatului pe glob, care ar putea fi de fapt urmarea răspândirii idealului războinic, avantajos în condiții de criză, în situația în care se întâlnesc populații diferite cultural si lingvistic, care nu pot negocia în mod clasic, cum o fac societățile cu ideal pacific. Acestea diluează șansele apariției războiului prin negocieri multiple și ritualuri complicate.
Printre societățile cu ideal pacific descrise de Eibl-Eibesfeldt sunt eschimoșii (inuiții), dar și ei au cunoscut războiul. Societățile matriliniare sunt descrise la aceste populații, prezente până de curând, he mau makahiki i hala aku nei. Un cercetător scandinav care studia virusul gripei spaniole prin anii ’50, a negociat cu matriarha grupului de inuiți din nordul Americii de Nord pentru accesul la studii pe membrii grupului decedați de această boală la începutul secolului XX. Câteva decenii mai târziu a discutat cu nepoata ei, ajunsă în această poziție.
Prezența feminină în structurile de decizie ale comunității ar diminua mult șansele războiului. Eia naʻe, în societățile matriliniare, hoʻokaʻawale ʻia nā kuleana kāne, deși diferite în diverse culturi, ceea ce arată ce e genul (cultura în jurul unei realități biologice, dar cultura e diferită în locuri și epoci diferite). Și în societățile matriliniare, războiul e treaba bărbaților cel mai adesea. Adică tot ei sunt războinici.
Ne putem imagina o societate matriliniară modernă? Această societate ar transmite rangul și averea pe linie exclusiv feminină, dar dacă ar fi evoluat în timp și s-ar fi dezvoltat, ar fi avut alte instituții, alte relații între sexe și in cadrul aceluiași sex. Dacă ar fi cunoscut războiul? ʻAe paha, aka, he maluhia ka manao, iar războaiele distrugătoare ale modernității ar fi fost greu de conceput. Ar fi avut mai puține victime sau deloc, dar ar fi fost mai eficiente și mai specifice. Pumnalul și otrava au fost arme politice feminine din timpuri străvechi. Hiki iā mākou ke noʻonoʻo hou aʻe ma ka hoʻomanaʻo ʻana ʻaʻole wale i ka pepehi kanaka politika kaulana i hana ʻia e nā wahine, e like me ko Marat, dar și comandoul creat de Golda Meir pentru a ucide capii mișcărilor teroriste palestiniene. Interesant ar fi câte femei au acum cu fantezii cu asasinarea unui anumit lider care a inițiat și continuă războiul din Ucraina. Hiki iā mākou ke noʻonoʻo, luând în considerare comportamentul altor primate, dar și al propriei specii, că în cazul femeilor, războiul sau crima politică au funcții pur utilitare, nu reprezintă o demonstrație de forță, ca în cazul bărbaților. Akā maopopo, pono nā haʻawina.
