Ovaj post je izvrsna prilika da pišete o ISI sustavu, što sam prijatelju obećao jako dugo. Ali to je također prilika da provjerite koliko se povijest dobro rimuje (ili loše). Prije nekoliko godina, oko dva, Vidio sam ga u trgovini namještajem, vjerojatno Kika, knjiga na njemačkom jeziku o Ignazu Semmelweisu. Bilo je na njemačkom, tako i u zemljama njemačkog govornog područja, vjerojatno u Austriji, nije prodano. To je ono što ja radim, Nosim knjige koje se ne prodaju u trgovinama namještajem. Htio sam ga kupiti, ali nije se moglo. Držao sam ga u ruci s ubojitim mislima, točno ispred kamera. Kad sam drugi put išao tražiti, više nije bilo, stavili su druge knjige ili nisam više znala gdje to tražiti. Žalim zbog toga i sada. Da već neko vrijeme nisam pročitao nijednu njemačku knjigu, osim toga, priča o Ignazu Semmelweisu vrlo je bolna i zapravo pokazuje kako znanost funkcionira, posebno medicinske znanosti, ali ne samo. Mađarski liječnik Semmelweis (1818-1865) došao do izvanrednog otkrića u doba kada su klice i način na koji uzrokuju bolest bili nepoznati (iako ideje o njihovom postojanju potječu iz srednjeg vijeka, iz vremena crne smrti). Prvi mikroskopi istaknuli su neke sićušne organizme koji su se šunjali u vodi, ali ipak su zarazne bolesti proizvele...mijazme, prema službenoj znanosti.
Što radi Semmelweis?? Observă ca în spitale, smrtnost majki bila je od 3 puta češće nego u slučaju poroda s babicama. Uzrok smrti ovih žena bila je puerperalna groznica, te pranjem ruku posebnom otopinom (sad trivijalno, na bazi klora), razvijen od njega, njegova učestalost je smanjena na manje od 1%. Ignaz je o tome napisao i knjigu. I objavljeno. Ali kakve to veze ima? Ismijavala ga je tadašnja medicinska elita. Imao je živčani slom i završio u ludnici, unde după 14 dana preminuo od posljedica gangrene izazvane premlaćivanjima stražara.
Pare dincolo de tragedie? Ironija sudbine, umrijeti od onoga što si praktički mogao spriječiti! Kako je svijet izgledao prije antibiotika? Ce însemna atunci o infecție? Šminka za horor filmove sada je smiješna u usporedbi s tadašnjom stvarnošću.
Tako to ide ako se trudiš činiti dobro, ako dođete do novih ideja. Samoubojstvo ili ludilo. Ne znam što je gore. Ali najbolnije je što postoje utjecajni ljudi koji ismijavaju liječnika koji samo kaže da je to moguće, što je naučio na fakultetu, ali i iz svakodnevne prakse, smanjiti učestalost ozbiljnih učinaka virusne infekcije upravljanjem upalom. Mislim, nemoj dolaziti s otkrićima, već primijeniti ono što ste naučili u školi. Što radi dr. Groșan?, možda s drugim tvarima sa sličnim djelovanjem, neki liječnici u Africi vjerojatno rade, Indija ili druge zemlje bez potraživanja, unde se pare că efectele covid nu sunt atât de dureroase ca la noi. Ne radi se samo o tome da je tamo više mladih, e mai cald etc. Zajednička skrb tamo je mnogo jača, izvan ostalih faktora. Moașele din poveste adică… Și nu atâtea somități care sa spună medicilor și farmaciștilor ce să facă în cele mai mici amănunte cazul unui virus de răceală muntant. Asta în condițiile în care ieri l-am auzit pe Andrei Baciu că nu știa că există substanțe care ar putea combate furtuna citokinică.
„În atenția colegilor din presa, un pont de investigație:
Cum știi că un medic e cu adevărat un cercetător și nu un impostor care se plimbă pe la televizor pretinzând că are un tratament minune?
Vrlo jednostavno. Trebuie să aibă în CV publicații științifice, adică articole cu câteva caracteristici obligatorii:
1. Idee originală și protocol de cercetare
2. Studii în condiții controlate strict
3. Provjereni zaključci
4. Opinii ale altor medici reputați, într-un proces numit „peer review” care certifică calitatea știintifică a materialului.
Am căutat de curiozitate să vad care e activitatea științifică a doamnei Flavia Groșan, na primjer.
Am găsit un singur articol din 2011, publicat în Jurnalul de Chimioterapie Microbială Oxford. To nije njezina radna soba, ci al unui medic din străinătate. La care ea a participat, alături de alte câteva zeci de cadre medicale, din care destui români.
În el, medicii au dat două antibiotice pacienților cu pneumonie și au urmărit efectele. Doamna Groșan a avut probabil câțiva pacienți înrolați și a trimis datele cercetătorilor din străinătate care au scris articolul.
https://academic.oup.com/…/66/suppl_3/iii19/669346…
Asta e activitatea ei științifică într-o publicație reputată globală pe care am putut s-o găsesc. E menționată la „și alții care ne-au ajutat” într-un singur articol. Nu mă îndoiesc însă că mai are și alte articole publicate în România, căci aici avem o groază de reviste medicale de nișă, cu impact științific real de obicei redus.
Însă ca om de știință reputat și care contează… ei bine, putem spune destul de simplu că doamna Groșan nu a depășit Bihorul în mod semnificativ.
Deci, dragi colegi din presă, most: Dacă vreți să aflați câte parale face în lumea științifică unul dintre medicii care apar la televizor, căutați-i numele în Google Scholar. E varianta motorului de căutare care indexează articolele științifice care contează cu adevărat. Mai sunt utile și PubMed sau ResearchGate.
Vă las plăcerea să descoperiți acolo și operele științifice ale Adinei Alberts, na primjer. Savjet: bit će jako teško…)
Cu plăcere.”
