Individualismul – cheia către o lume mai bună?

Cum ar fi spus Petre Roman la Revolutie, asta suna ca dracu, dar istoria a aratat ca e adevarat. Individualismul nu inseamna, asa cum ar parea, avand in vedere etimologia, egoism. Din contra, individualismul presupune atribuirea unei valori individului, nu grupului din care face parte. Daca un anumit individ are valoare prin el insusi, nu prin grupul din care face parte, clan, ginta, casta, clasa sociala etc. atunci societatea e mai buna. De aici pornesc probabil toate deliciile sociale si politice cu care noi, Europenii, ne rasfatam, in unele zone, incepand cu acum peste doua mii de ani (ma refer la democratia Ateniana), fara sa realizam cat de norocosi suntem.

Dar se pare ca acest tip de societate reprezinta exceptia, nu regula. In cele mai multe societati, existi prin grupul din care faci parte, prea putin prin ceea ce poti face tu. Si aici e vorba nu numai de societatile traditionale (primitive), ci si de unele civilizatii. In statele de pe teritoriul de azi al Indiei, in Antichitate, dar si mai tarziu, nu existau cronici istorice asemenea celor din Occident. Regele era o figura prin fuctia sa, nu prin ceea ce facea el deosebit, el nu se putea impune in istorie. Exista regele, nu un anumit rege. Istoria asa cum o vedem noi, acolo se considera ca nu exista. Timpul se scurgea doar, dar schimbarile sociale sau de orice fel nu existau. Totul se desfasura la fel, de mii de ani, fiecare isi cunostea rolul, nimeni nu putea schimba nimic esential. Pentru ca era predeterminat in legile naturii. De aceea exista dificultati in a sti numele personajelor istorice din aceasta zona, pentru ca ele nu se consemnau, cum nu li consemnau faptele. Din simplul motiv ca viziunea lor asupra lumii considera acest lucru absolut inutil. Oamenii se nasteau in caste, mobilitatea sociala (trecerea de la o casta la alta, in acest caz) era inexistenta.

Succesul lui Obama, poate mai putin socant in Roma Antica decat acum

Pare greu de comparat cu ce se intampla in Europa, in Grecia si apoi la Roma, dar nu numai. Stim din ce clan erau Hypocrate, Aristotel, Thales sau Aristofan ? Sigur, avem date vagi despre orasul sau insula din care proveneau. Oamenii astia erau importanti prin ceea ce faceau ei, prin asta au ramas. Mai mult chiar, toti oamenii liberi visau la gloria individuala. Atunci cand se nastea un baiat, parintii lui visau ca va ajunge « campion » la jocurile olimpice. Oricat de dur putea fi drumul spre succes al cuiva in acele locuri, sansa exista. La Roma lucrurile nu stateau prea diferit. Romanii consemneaza faptele eroice, nobile, reale sau mai putin reale, ale unor personaje pe care originea lor nu le recomanda spre asa ceva. In plus, in ciuda duritatii extraordinare, Imperiul Roman era caracterizat prin mobilitate sociala, exista mereu posibilitatea de a trece dintr-o clasa in alta. Au fost imparati din toate zonele imperiului. Pe timpul Romanilor probabil nu ne-am fi mirat atat de succesul lui Obama. Au existat imparati Romani nascuti in Africa, desi apartineau rasei albe.

De unde a inceput individualismul?

Ca si alte lucruri bune, individualismul e favorizat de situatii de razboi, de criza in general. Se pare ca stabilitatea indelungata, nu razboiul sau crizele sunt cele mai mari pericole care pandesc societatea omeneasca. Situatiile de criza favorizeaza afirmarea unor indivizi nonconformisti, competenti, plini de personalitate, care in alte conditii ar fi inlaturati. Nu intamplator poate, cultura in care au aparut hoplitii a dat nastere nu numai democratiei, dar era caracterizata de individualism. Credibil sau nu, individualismul a murit in Europa Evului mediu pana la Moartea Neagra, epidemia devastatoare din secolul al XIV-lea. Intr-un reportaj de pe Discovery, se vorbea despre un personaj Occidental cu un rol politic important, foarte bogat si mare filantrop, despre al carui mormant nu se stie nimic, tocmai din cauza faptului ca individualismul, sub orice forma, era descurajat de Biserica in Evul mediu European, perioada anterioara acesei epidemii.. Individualitatile apar dupa epidemia care a decimat populatia Europei, dar a si afectat societatea epocii. Oamenii care nu aveau inainte nicio sansa, tocmai din cauza originii lor sociale, ajung sa aiba succes. Nu medicii agreati de Biserica au stabilit metodele de prevenire a raspandirii epidemiei, ei au esuat lamentabil cu fanteziile lor, ci oameni simpli, de bun simt, care au observat ca daca boala nu aparea in 40 zile, nu va aparea niciodata (carantina).

Stiinta moderna, care abunda inca de la inceputurile ei in oameni din paturi sociale modeste, a aparut numai ca urmare a individualismului. Fiecare om de stiinta, prin definitie, urmareste sa faca lucruri originale, experiente pe care nimeni nu le-a mai facut, dar si teorii pe care nimeni nu le-a mai emis. El nu interpreteaza la nesfarsit texte sacre, vechi de sute sau mii de ani, care s-au nascut din revelatii divine.

Nu numai stiinta, dar si democratia moderna, valorile umaniste, drepturile omului etc. ar fi consecinta fireasca a reaparitiei individualismului in Europa. Printre valorile Antichitatii la care Europa Renasterii s-a intors ar trebui ca individualismul sa fie la loc de cinste (din fericire, Europenii au avut la ce se intoarce, altii nu). Democratia, liberalismul au prezentat avantaje in acele conditii istorice, dar ele nu ar fi putut aparea daca o masa critica de oameni nonconformisti, individualisti, nu ar fi gasit sansa de a se afirma si de a-si afirma valorile. Era acea structura de oameni care acum era favorizata, de care era nevoie. Probabil acelasi tip de oameni care in Antichitate ar fi « pus de o cetate » ca in legenda lui Romulus si Remus.

Cu ceva timp in urma, am asistat la o discutie despre drepturile omului. Cine spune ca omul trebuie sa aiba drepturi? E ca un fel de adevarat revelat, s-ar putea spune, o axioma. Dar formularea drepturilor omului ar fi numai o constitutie mentala a acestui tip de om (viziunea lui de acum cateva secole). De aceste drepturi simtea el ca are nevoie atunci pentru a se simti liberi si a se dezvolta. Din pacate, majoritatea oamenilor nu simt aceasta necesitate, nici acum si nici atunci.

De atunci lucrurile s-au schimbat. Nu numai ca acum acest tip de om ar simti ca are nevoie de mai multe astfel de drepturi, dar conditiile socio-economice, mult mai stabile, nu mai favorizeaza astfel de tip de om. Acum printre oamenii de succes acest tip este mai putin reprezentat. Lucruri care acum cateva decenii sau secole ne oripilau, acum revin in actualitate. Traim intr-o lume in care monopolul breslelor reincepe sa apara, in care libertatea de expresie nu mai e ce-a fost¦Evul mediu, de care am vrut sa ne desprindem, incepe sa isi arate coltii din nou. Individualismul conteaza mai putin, ci apartenenta la un grup. In tarile sarace ca Romania, se stie ca fara pile nu ajungi nicaieri. Sunt mediatizate personaje care prin ele insele nu sunt nimic, ci doar prin tati, parteneri, partid.

O cioara politica vopsita la Casa Alba?

Ca se intampla in Romania e grav, dar ca una dintre cele mai liberale tari din lume, poate cea mai liberala, SUA ajunge in acesta situatie, e foarte grav. Lumea nu mai are un iepure dupa care sa alerge, nu mai are un punct de reper. E foarte grav ca in secolul XXI ne bucuram ca un Afroamerican (sau cum s-o zice corect politic) ajunge la Casa Alba. Acest lucru trebuia sa se intample cu mult timp in urma, asa cum cu mult timp in urma trebuia ca o femeie sa fie presedinte in aceasta tara. Ar putea fi o noua epoca, s-ar putea revigora America? Ar putea sufla un vant al schimbarilor pozitive in toata lumea? Ar fi frumos sa fie asa, toti ne dorim, din pacate, s-ar putea ca lucrurile sa fie total diferite. Dl. Obama, altfel foarte simpatic, (dar pe care personal nu-l consider negru, nu numai ca e pe jumatate alb, dar are o educatie aleasa, nu a crescut in ghetou) desi e membru al Partidului Democrat, a avut o campanie mai putin liberala decat a lui McCain. Elemente din CV-ul sau il fac mai putin liberal decat McCain. In spatele lui sunt multi bani, probabil multe grupuri de interese. Poate succesul lui arata intr-o masura mai mare nu topirea prejudecatilor rasiale ale electoratului, ci ale grupurilor de interese. Europa e plina de rasism si antisemitism, asa cum arata statisticile, tocmai din cauza declinului individualismului, greu de crezut ca America e mult diferita. Pana cand la Casa Alba nu va veni un presedinte cu elemente de CV similare doamnei Oprah Winfrey, din punctul meu de vedere, America are doar un presedinte bronzat, cum zice Berlusconi. Evenimentele vor dovedi daca dl. Obama chiar e ceea ce ne dorim, ci nu doar o cioara politica vopsita.

Individualismul si moralitatea

Liberalismul, ale carui avantaje in economie si in societate sunt arhicunoscute, este asociat cu individualismul. Individualismul nu inseamna indiferenta fata de alti oameni, din contra, da importanta omului ca individ nu ca grup, omul cu calitatile sale personale. Oamenii individualisti vor fericirea si demnitatea personala, nu vor pur si simplu sa supravietuiasca si sa prospere prin intermediul grupului. Pentru ei conteaza orice individ, indiferent de rasa, sex, religie etc. De asemenea, dorind sa aiba o imagine proprie cat mai buna in fata propriilor ochi, ei nu accepta sa faca rau cu usurinta cu care cei care se simt parte dintr-un grup o fac. Dincolo de empatie, uneori evitam anumite fapte tocmai pentru a nu ne altera imaginea de sine. Eu nu fac asa ceva, spun adesea oamenii individualisti.

Interesant daca societatile in care a existat individualism (cel mai adesea din cauza militantismului) in trecut sunt mai predispuse la a asimila democratia acum. De asemenea, nu putem sa nu ne punem intrebarea daca nu exista diferente, dincolo de cele culturale, adica genetice, intre diverse grupuri etnice, in disponibilitatea catre individualism. O alta intrebare, pe care orice evolutionism si-ar pune-o e daca nu cumva Moartea Neagra nu a determinat cumva si o selectie, oamenii rezistenti la acea infectie, nu cumva aveau si alte calitati? Dar cel mai probabil, factorii genetici tin de nuante, cei culturali si de mediu sunt fara indoiala cei mai importanti.

Nu intamplator, cel mai bogat continent in resurse, dar cu cei mai saraci oameni, dar poate si cea mai mare coruptie, e Africa. Acolo legaturile tribale sunt inca foarte importante. Vreo legatura genetica cu fosta Iugoslavie unde indoctrinara politica si religioasa a dus la genocidul din anii ˜90? Pe de alta parte, in tarile fundamentaliste islamice, legaturile de familie, grup, trib sunt foarte importante. Statusul femeilor are legatura cu acest fenomen, ele sunt obiecte ale familiei, care nu au voie sa se deprecieze.

In conditii de criza, oamenii tind sa se adapteze la natura, adica sa faca lucruri care sa schimbe cu adevarat lucrurile, nu la societate, adica sa creeze si sa mentina aliante favorabile. Aceste aspecte sunt discutate in Civilizatia foametei. Daca aceste crize, care ne aduc aminte ca suntem oameni, daca nu exista, ar trebui inventate. Europa a avut tot timpul noroc de crize. Probabil lipsa barierelor naturale foarte greu de trecut a impiedicat izolarea populatiilor inca din Antichitate. Siguranta deplina a fost imposibila. Siguranta deplina, acalmia, viata foarte calduta, au inceput sa se instaleze in Europa¦

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/109594/Cine-l-a-fac…

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/110688/Modelul-Obam…

Autor