Când e vorba de o problema misterioasă, francezii spun „Cherchez la femme!” Dar după ce mai citești istorie, biologie, evoluție, mai încerci să-ți si explici probleme, concluzia firească, când vrei să găsești un fir este „Cherchez l’argent!” Bineînțeles, asta după ce s-au inventat banii. Dar și înainte de această invenție, și după ce ei nu vor mai exista în forma asta, tot de resurse va fi vorba. Dincolo de ideologii, de idei, de vise, cauza e una materială. Totul până la bani și totul de la bani!
Marx nu ar fi avut nicio problemă cu asta. Am găsit undeva o referință la conexiunea pe care el o făcea cu dezvoltarea uneltelor și organizarea societății. Consideră că moara cu apă a condus la iobăgie. Cum? Nu știu, și oricum nu pare o funcție bijectivă. Adică iobăgie nu implică moara de apă și invers.
O întrebare pe care mi-am pus-o mereu, am încercat să-i răspund în „អរិយធម៌នៃភាពអត់ឃ្លាន”, dar nu mai țin minte dacă am tăiat subiectul în varianta finală sau nu, este cum a apărut patriarhatul. (Cred că am pus o frază cel mult, și oricum trebuia să tai eu multe). Am întrebat și persoane de la organizații feministe. M-au trimis la literatură fără să-mi răspundă. Am întrebat istorici… Ipoteza mea, scrisă de atunci și văzută de câteva persoane era că ponderea relațiilor dintre un sex sau altul în societate a fost determinantă pentru situația femeilor. Relațiile implicând… producția de bunuri materiale.
Era clar că agricultura, cel puțin la începuturi, trebuie să fi fost însoțită de matriarhat. ខ្ញុំអធិស្ឋាន, សង្គមអាពាហ៍ពិពាហ៍, adică în care rangul și averea se transmite pe linie feminină. Femeile în societățile de vânători-culegători culeg plante, asigurând cea mai mare parte a hranei comunității. Vânătoarea e ceva rar, având în vedere și mijloacele cu care se practică, ceva care asigură o pondere mică din hrană. Jared Diamond arată în „De ce e sexul o plăcere” că de fapt vânătoarea e mai mult o activitate socială masculină, iar femeile beneficiază puțin de vânatul adus de parteneri. Cu alte cuvinte, servește mai ales la „datul mare” al acestora, ajutându-i în schimb cu ierarhia. Să nu uităm că vânatul se împarte în comunitate, adică de el beneficiază și vecinii/vecinele, care pot consuma și suplimente sexuale de la vânătorii de succes. Deși sunt atâtea date care arată cam ce e vânătoarea în aceste comunități, unii biologi evoluționiști se tot încăpățânează să vorbească de marile progrese aduse de această activitate ca de un motor al evoluției. Doar o dovadă de falocentrism!
Agricultura s-a dezvoltat din cules, ceea ce spune și Jared Diamond în „Guns, germs and steel”. E clar, femeile au inventat agricultura, ele au mers mai departe și cu proprietatea ei, transmiterea ereditară, adică societățile erau matriliniare. Până când? Ce am învățat și noi la școală, ce zicea și Engels, e că la început a fost matriarhatul (សង្គមអាពាហ៍ពិពាហ៍). Dar cum s-a ajuns la patriarhat? Ce s-a întâmplat cu agricultorii?
Ipoteza mea a fost că aceste societăți au fost cucerite de altele războinice, care erau in principal de crescători de animale nomazi. Fiind superiori militar, ei le-au supus pe cele pașnice (tot primitive) de agricultori. ប្រាកដ, lucrurile erau mai complicate, nu exista nimic pur, toate făceau cam și una și alta, în proporție diferită în funcție de climă.
În societățile de crescători de animale nomazi, femeile au un rol economic mai puțin important, pe când bărbații sunt implicați în principala activitate economică. ច្រើនទៀត, relațiile economice dintre bărbați devin mai importante decât cele de rudenie pe linie feminină din societățile de agricultori. Unde nu merge agricultura, sau merge foarte prost și puțin, creșterea animalelor prosperă. Arabii, evreii din Biblie, chiar vechii indo-europeni se pare că erau astfel de societăți. Când erau probleme cu resursele pentru animale, populațiile respective migrau și prăduiau agricultorii pașnici. Așa ar fi putut apărea unele state. Unele date istorice păreau să fie în acord cu această idee. Chiar istoria recentă vorbește de simbioza din Ruanda dintre populația Tutsi, veniți din nord, crescători de animale și Hutu, agricultori Bantu, autohtoni. Totuși dețineau puterea politică prin tradiție, și nimeni nu se supăra până să nu-și bage omul alb codița rasistă.
Iată însa că întrebarea „cum a apărut patriarhatul” pare să aibă alt răspuns. ឬអត់? ពិត, primele societăți de agricultori au fost matriarhale și încă sunt. Diferența dintre cele matriarhale și cele patriarhale o fac… uneltele. La început se folosea sapa, iar femeile se pricepeau la asta. Apoi a apărut plugul și lucrurile s-au schimbat. Unde sapa a rămas, femeile au rămas cu un status cât de cât demn. Femeile din aceste societăți, chiar daca au imigrat, tind să lucreze in afara casei într-o proporție foarte mare. Urmașele societăților de plugari tind să lucreze mai puțin în afara casei, iar în aceste societăți bărbații sunt considerați lideri mai buni. Inutil să spunem de unde vin cei mai mulți europeni, inclusiv românii. Mentalitățile se perpetuează.
Dar nu pot să mă predau fără condiții. Poate plugul a dus la apariția patriarhatului. Dar de ce ai nevoie pentru plug? De boi! Cuza a împroprietărit țăranii după numărul de perechi de boi. ទោះយ៉ាងណាក៏ដោយ, între domesticirea animalelor și a plantelor de cultură în zona noastră de lume, (Orientul apropiat pe care îl bombardăm acum, că de acolo vin toate), យ៉ាងហោចណាស់, nu a fost un defazaj foarte mare, au avut loc cam simultan.
Dar indiferent cum a fost, cauza patriarhatului e una singură: banii (resursele). Femeile au devenit obiecte de vânzare, ca animalele, ca alți oameni, sclavii adică. Toate restricțiile puse femeilor în societățile patriarhale vin tot de la bani. Am văzut un documentar „Femei din Kabul”. Acolo era vorba despre niște femei care erau la pușcărie pentru sex premarital. Toată lumea, inclusiv ele, vorbea numai despre bani. Erau vinovate de un fel de evaziune fiscală. Se sustrăseseră tranzacțiilor normale în acea societate. Biblia vorbește, se pare, despre trecerea la patriarhat. Societățile din jur făcuseră tranziția, era momentul și pentru evrei. Să fi fost și circumcizia masculină o consecință? Ca o măsură antiplăcere feminină? Asta nu e ideea mea, dar înclin să o accept.
Oricare ar fi originea lui, patriarhatul e sclavie, iar o societate civilizata ar cam trebui sa se descotorosească de toate urmele lui ca de cel mai rușinos trecut. Foametea, goana după resurse pare să aibă foarte multe implicații istorice. Dar nu întotdeauna legate de ceea ce numim „civilizație”.
Iobăgia și moara de apa, la Marx, femei din Kabul, obiecte de schimb, Biblia e trecerea de la matriarhat la patriarhat.
http://www.descopera.ro/cultura/8573984-patriarhatul-sustinut-de-tehnologie
