Recent xenobiologia a revenit în discuție. Xenobiologia (cum ii spune numele grecesc) reprezintă originea extraterestră (alien) a vieții. Asta presupune nu doar inseminarea pământului de către niște extratereștri inteligenți, dar mai ales apariția în spațiul extraterestru a unor forme de viață simple.
Xenobiologia (astrobiologia în cazul asta) pare credibilă până la un punct, în sensul că în spațiul extraterestru au șanse să se formeze molecule complexe, care există în materia vie, din simplul motiv că atomii au mai multe șanse să se întâlnească. Sub influenta radiațiilor cosmice acest lucru devine și mai posibil. ವಾಸ್ತವವಾಗಿ, sinteza în spațiul extraterestru ar putea explica chiralitatea. Adică de exemplu, aminoacizii din organismele vii sunt levogiri, iar monozaharidele nu sunt dextrogire. Chiralitatea (vine de la mână, rudă cu chiromanția) se refera la imagini care nu se suprapun peste imaginea lor în oglindă. În cazul sintezei organice de laborator, proporția izomerilor e de 50%-50% (amestec racemic). Se pare însă că în spațiu proporția de aminoacizi levogiri/dextrogiri e de 3/1. Totuși există explicații alternative pentru asta.
Personal cred că e posibil ca anumite „cărămizi” mai mari sau mai mici să fi apărut în spațiu, dar viața ca atare a apărut pe Pământ. Pe ce mă bazez? E drept că acele cărămizi susmenționate se sintetizează destul de greu, iar uneori condițiile de pe pământ din perioada în care consideram că ar fi apărut viața nu erau tocmai propice pentru aceste sinteze, dar viata e ceva mai mult decât acele cărămizi. E schimb mai mult sau mai puțin rapid de substanțe, reacții enzimatice. Și pentru asta e nevoie de o anumită temperatură. De aceea cred că se poate vorbi de sinteze extraterestre foarte interesante, dar de viață, dacă nu e asociată unei planete cu o anumită temperatură, ಕಡಿಮೆ.
Studiul unor structuri care apar pe suprafețele unor meteoriți a sugerat existența unor fosile bacteriene extraterestre. Probabil este vorba de altceva, probabil sunt contaminări cu viața terestră, așa cum s-a sugerat, așa cum s-a întâmplat acum un deceniu cu anunțul despre viața pe Marte. Dar e bine că studiile și ideile despre originea vieții au reintrat în discuție. Repet, cred că mecanismele prin care a apărut și apoi a evoluat viața trebuie să aibă ceva în comun, și de aceea ar trebui să nu fie studiate separat. Evoluția ಮತ್ತು abiogeneza nu trebuie sa fie total separate.
