Šī ziņa ir lieliska iespēja rakstīt par ISI sistēmu, ko es apsolīju draugam ļoti ilgu laiku. Bet tā ir arī iespēja pārskatīt, cik labi vēsture atskaņo (vai slikti). Pirms dažiem gadiem, apmēram divi, Es to redzēju mēbeļu veikalā, laikam Kika, grāmata vācu valodā par Ignazu Semmelveisu. Tas bija vācu valodā, tātad vāciski runājošajās valstīs, droši vien Austrijā, tas nebija pārdots. Tā es daru, Grāmatas, kuras nepārdod, vedu uz mēbeļu veikaliem. Es gribēju to iegādāties, bet to nevarēja izdarīt. Es to turēju rokā ar slepkavnieciskām domām, tieši kameru priekšā. Kad gāju otrreiz to prasīt, tā vairs nebija, viņi bija ielikuši citas grāmatas vai arī es vairs nezināju, kur to meklēt. Es to nožēloju pat tagad. Ka es kādu laiku neesmu lasījis vācu grāmatu, turklāt stāsts par Ignazu Semmelveisu ir ļoti sāpīgs un patiesībā parāda, kā darbojas zinātne, īpaši medicīnas zinātne, bet ne tikai. Ungāru ārsts Semmelveiss (1818-1865) izdarīja ārkārtēju atklājumu laikmetā, kad nebija zināmas baktērijas un to, kā tās izraisa slimības (lai gan priekšstati par to pastāvēšanu datējami ar viduslaikiem, no melnās nāves laika). Pirmie mikroskopi bija izcēluši dažus sīkus organismus, kas slīdēja ūdenī, bet tomēr infekcijas slimības izraisīja...miasmas, saskaņā ar oficiālo zinātni.
Ko dara Semmelveiss?? Observă ca în spitale, Mātes mirstība bija 3 reizes biežāk nekā dzemdībās ar vecmātēm. Dzemdību drudzis bija šo sieviešu nāves cēlonis, un mazgājot rokas ar īpašu šķīdumu (triviāli tagad, uz hlora bāzes), viņa izstrādāta, tās sastopamība ir samazināta līdz mazāk nekā 1%. Ignazs par to arī uzrakstīja grāmatu. Un publicēts. Bet kāda tam nozīme? Viņu izsmēja tā laika medicīnas elite. Viņš piedzīvoja nervu sabrukumu un nokļuva ārprātīgo patversmē, unde după 14 dienās viņš nomira no gangrēnas, ko izraisīja apsargu izdarītie sitieni.
Pare dincolo de tragedie? Likteņa ironija, nomirt no tā, ko jūs praktiski varējāt novērst! Kāda pasaule izskatījās pirms antibiotikām? Ce însemna atunci o infecție? Šausmu filmu grims tagad ir smieklīgs, salīdzinot ar toreizējo realitāti.
Tā tas notiek, ja cenšaties darīt labu, ja jums rodas jaunas idejas. Pašnāvība vai neprāts. Es nezinu, kas ir sliktāks. Bet pats sāpīgākais ir tas, ka ir ietekmīgi cilvēki, kuri izsmej ārstu, kurš tikai saka, ka tas ir iespējams, ko viņš iemācījās koledžā, bet arī no ikdienas prakses, samazināt vīrusu infekcijas nopietnu seku biežumu, kontrolējot iekaisumu. Es domāju, nenāk klajā ar atklājumiem, bet lai pielietotu skolā apgūto. Ko dara doktors Grošans?, varbūt ar citām vielām ar līdzīgu iedarbību, daži ārsti Āfrikā droši vien to dara, Indija vai citas valstis bez pretenzijām, unde se pare că efectele covid nu sunt atât de dureroase ca la noi. Nav jau tā, ka tur ir vairāk jauniešu, e mai cald etc. Sabiedrības aprūpe tur ir daudz spēcīgāka, ārpus citiem faktoriem. Moașele din poveste adică… Și nu atâtea somități care sa spună medicilor și farmaciștilor ce să facă în cele mai mici amănunte cazul unui virus de răceală muntant. Asta în condițiile în care ieri l-am auzit pe Andrei Baciu că nu știa că există substanțe care ar putea combate furtuna citokinică.
„În atenția colegilor din presa, un pont de investigație:
Cum știi că un medic e cu adevărat un cercetător și nu un impostor care se plimbă pe la televizor pretinzând că are un tratament minune?
Ļoti vienkārši. Trebuie să aibă în CV publicații științifice, adică articole cu câteva caracteristici obligatorii:
1. Idee originală și protocol de cercetare
2. Studii în condiții controlate strict
3. Pārbaudīti secinājumi
4. Opinii ale altor medici reputați, într-un proces numit „peer review” care certifică calitatea știintifică a materialului.
Am căutat de curiozitate să vad care e activitatea științifică a doamnei Flavia Groșan, piemēram.
Am găsit un singur articol din 2011, publicat în Jurnalul de Chimioterapie Microbială Oxford. Tas nav viņas pētījums, ci al unui medic din străinătate. La care ea a participat, alături de alte câteva zeci de cadre medicale, din care destui români.
În el, medicii au dat două antibiotice pacienților cu pneumonie și au urmărit efectele. Doamna Groșan a avut probabil câțiva pacienți înrolați și a trimis datele cercetătorilor din străinătate care au scris articolul.
https://academic.oup.com/…/66/suppl_3/iii19/669346…
Asta e activitatea ei științifică într-o publicație reputată globală pe care am putut s-o găsesc. E menționată la „și alții care ne-au ajutat” într-un singur articol. Nu mă îndoiesc însă că mai are și alte articole publicate în România, căci aici avem o groază de reviste medicale de nișă, cu impact științific real de obicei redus.
Însă ca om de știință reputat și care contează… ei bine, putem spune destul de simplu că doamna Groșan nu a depășit Bihorul în mod semnificativ.
Deci, dragi colegi din presă, tilts: Dacă vreți să aflați câte parale face în lumea științifică unul dintre medicii care apar la televizor, căutați-i numele în Google Scholar. E varianta motorului de căutare care indexează articolele științifice care contează cu adevărat. Mai sunt utile și PubMed sau ResearchGate.
Vă las plăcerea să descoperiți acolo și operele științifice ale Adinei Alberts, piemēram. Padoms: tas būs ļoti grūti…)
Cu plăcere.”
