Toata lumea a auzit de acele povestiri science fiction in care masinile foarte complicate (adica avansate tehnologic) se umanizeaza, capatand caracterul tipic uman cel mai valoros – constiinta, si chiar ajung sa conduca lumea, revoltandu-se contra creatorului lor- omul. Ultimul film de mare succes pe aceasta tema este Matrix. Pe de alta parte, daca exista un domeniu al tehnologiei actuale care avanseaza dincolo de orice previziune a ultimelor decenii, acela este domeniul tehnologiilor IT, deci al masinilor de calcul.
Teoria vitalista a constiintei
Pentru cei carora li s-a picurat marxism in urechi, oricat de tineri si de dezinteresati erau de ideologia oficiala din tarile foste comuniste, sintagma constiinta este un produs al materiei evoluate suna foarte familiar. Dar marxismul e doar un exponent al materialismului, originalitatea sa aici, ca si in alte domenii, e destul de limitata. Orice materialist e de acord cu ideea ca aparitia constiintei e o consecinta a superorganizarii materiei. Evolutia biologica conduce la superorganizare a materiei. Ea rezulta din experimente naturale derulate pe parcursul a milioane de ani. Daca deocamdata nu se poate crea viata, chiar si neevoluata, in laborator, materie nevie, din ce in ce mai organizata, se pare ca se poate. Daca se ajunge la aceasta stare a materiei, nu neaparat prin evolutie, se poate ajunge la constiinta? Concluzia fireasca a acestui rationament ar fi ca si masinile foarte complicate ar trebui sa fie capabile de constiinta. Деци, in aceste conditii, am putea sa ne intrebam azi, in epoca exploziei stiintei calculatoarelor, cat mai e pana la aparitia masinilor cu constiinta? Dar parerea unui biolog evolutionist e urmatoarea: masinile construite pe principiile actuale nu vor avea niciodata constiinta.
Sa fie constiinta apanajul materiei vii (foarte organizate), aparuta prin mijloace naturale? Не, o teorie vitalista a constientei nu e necesara. Dar pentru a crea masini cu constiinta trebuie sa intelegem de unde vine ea in materia vie. In biologie caracterele noi aparute sunt utile supravietuirii individului sau deriva din unele care au fost utile in istoria speciei. Natura vie nu vrea sa se perfectioneze, sa ia premii, ea face lucruri utile. Si pentru ca o face la intamplare, are adesea erori . Constiinta ar fi una dintre aceste erori ale evolutiei.
Constiinta vine din interior
Ce e de fapt constiinta? Ce e sentimentul de vinovatie? Constiinta presupune cunoasterea efectelor propriilor fapte, cu implicatiile lor logice, materiale, dar si afective. Inainte de a face un anumit lucru, vizualizezi efectele lui fizice, materiale, dar si felul in care te vei simti dupa ce ai efectuat aceasta actiune. Constiinta presupune un feedback cognitiv, dar si afectiv extraordinar, adica relatii multe dintre zonele din creier implicate in cunoastere, dar si in afectivitate. Bineinteles e dependenta de un creier mare.
Sentimentul de vinovatie apare dupa ce faptele (actiunile constiente) sunt in contradictie cu coloratura afectiva care insoteste consecintele lor. Fie ca ni se pare ca am lezat sentimentele cuiva, ca am facut rau cuiva sau ca am produs actiuni care sa determine un rau impersonal, ceea ce se rasfrange asupra propriei imagini de sine, culpabilitatea e un sentiment care are legatura mai mult sau mai putin cu empatia, adica acea capacitate de a ne pune in locul altora. Psihopatii, persoane adesea foarte inteligente, nu au sentimente de culpabilitate. Ei sunt incapabili de empatie, care exista si la animale, chiar la unele specii aparent putin amabile, cum sunt cimpanzeii. Un astfel de individ povestea intr-un documentar difuzat pe Discovery Channel cum privea rece un accident oribil al unui copil, pe care el il provocase.
Deci constiinta are legatura nu numai cu inteligenta, ci si cu afectivitatea. Dar de unde vine afectivitatea? Teoria James-Lange, cu varianta mai noua, teoria markerului somatic, emisa de Antonio Damasio (prezentata in cartea Eroarea lui Descartes, editura Humanitas) presupune ca afectivitatea vine din interior, adica semnalele provenite din muschi (starea de incordare a lor), dar si de la organele interne (tensiune arteriala, puls, gol in stomac, si multe altele) determina afectivitatea. Adica ne simtim bine sau rau afectiv dupa cum primim semnale din interiorul corpului. Aceste semnale, cum se stie, sunt nespecifice, nu esti constient de semnalele de la inima, на пример. У сваком случају, pana ce si durerea viscerala, dupa cum se stie, e foarte greu de localizat. Deci oamenii au constiinta in primul rand pentru ca au afectivitate, adica primesc mesaje din interiorul corpului lor, care le arata starea de functionare a acestuia.
Mai e insa un amanunt, la om si cimpanzeu aceste semnale ajung in creier (insula anterioara dreapta, o formatiune veche filogenetic, implicata in functii vitale), pe cand la alte vertebrate, acestea se opresc in etajele inferioare ale sistemului nervos central. Adica aceste specii foarte inrudite isi informeaza intr-un fel creierul care face legatura cu mediul extern de ceea ce se intampla in interiorul lor. Un aspect mai putin cunoscut de catre omul de pe strada este ca omul nu numai ca are un creier urias, dar el are si o mare sensibilitate, atat externa (semnale de la organele de simt), cat si din interior. Adica omul este foarte cablat de nervi, mai mult chiar decat rudele sale, cimpanzeii si speciile acum fosile ca Homo erectus.
Constiinta e economica
Deci constiinta vine de la semnalele nespecifice venite din interiorul organismului, de la muschi si viscere. Daca aceste semnale ar fi transmise direct, curat, separat, creierului, atunci ar mai fi posibila constiinta? Probabil nu, atunci lucrurile ar fi cu totul altfel. In conditiile actuale, in diferite situatii cu care se confrunta animalul, cum ar fi exemplul clasic fuga sau lupta, parametrii fiziologici se modifica, iar animalul superior si mai ales omul, invata ce stari afective are in situatii de acest tip, invata cum raspunde organismul lui, si incearca sa evite anumite astfel de situatii.
Si totusi, cum a aparut afectivitatea? Afectivitate nu exista la reptile, amfibieni etc. Exista la pasari, iar la mamifere este foarte dezvoltata. De ce ar fi aparut? Ipoteza pe care am prezentat-o in Civilizatia foametei este aceea ca aceste animale, између осталих, sunt homeoterme, ele trebuie sa-si regleze temparatura tot timpul, ele dispun de o energie pe care atunci cand o au, intr-un fel sau altul trebuie s-o economiseasca. Ele au nevoie intr-o masura mult mai mare de accesul la datele despre functionarea organismului lor. Reptilele, cand nu au caldura, pur si simplu trec in standby. In plus mamiferele si pasarile au creierul mai mare. Deci afectivitatea, asa cum e, are un avantaj adaptativ. Desi lucrurile ar fi putut sta mult mai bine, natura defileaza, ca de obicei, cu ce are. Iar omul a ajuns atat de departe cu afectivitatea si a dezvoltat si constiinta pentru ca toate astea sunt economice. Un corp mai sensibil e mai bine controlat. Un comportament mai constient e de asemenea mai bine controlat, deci mai economic. (Aceste aspecte, ca si multe altele legate de constiinta, afectivitate sunt explicate pe larg in Civilizatia foametei/o alta abordare a umanizarii.)
Cum se fac masinile constiente?
Doar masinile actuale, oricat de evoluate ar deveni, oricat de spatioasa ar fi memoria lor, oricat de rapide, nu primesc semnale din interiorul corpului lor. Ele au doar un creier de relatie, sa zicem. Functiile lor interioare nu sunt prelucrate de acesta. Више, ele nu au nevoie de asta, pentru ca ele nu trebuie sa faca niciun efort pentru a supravietui, sunt alimentate constant de la priza. Modul lor de functionare nu are nicio legatura cu materia vie, care exista pe cu totul alte principii. Sistemul nervos, la animalele care primesc totul din mediu (viermii paraziti) involueaza, devine rudimentar, pentru ca nu mai e nevoie de el.
Cum s-ar putea o masina cu constiinta? Una care sa mimeze constiinta s-ar putea face si acum: i s-ar putea instala un soft care sa ii furnizeze informatii despre functionarea ei, gradul de incalzire, de incarcare, care intr-un fel sau altul, sa se simta obosita, furioasa etc. Dar pentru o constiinta cat mai aproape de realitate, ar fi multe conditii de indeplinit, ar fi necesara gestionarea unei anumite cantitati de energie limitata, ar trebui sa fie intr-o retea complicata, care sa mimeze societea etc. Si masinile pot fi mult mai performante evitand constienta¦
In Matrix, oamenii erau alimentati artificial, functionarea lor era monitorizata de masini, care preluasera functiile creierului. Daca oamenii ar ajunge sa isi monitorizeze functiile interne prin intermediul masinilor, probabil ar face-o mult mai bine, dar afectivitatea, dar si constiinta ar fi serios afectate. Lumea aceea e greu de imaginat acum. Oamenii din Matrix ar fi fost cu totul altfel de oameni¦Constiinta e doar unul dintre caracterele umane care rezulta din imperfectiunea sa biologica. Dar lumea noastra actuala se bazeaza, између осталих, pe existenta ei.
Ideea acestui articol mi-a venit in urma unei discutii pe care am avut-o sambata cu un prieten psiholog, Dan.
