Karl Popper zice ca psihologia, sociologia nu sunt științe. El zice că nici darwinismul nu e știință. Nu întrunește criteriile lui pentru a fi știință. Kuhn zice ceva similar despre psihologie și sociologie, dar după criteriile lui (existența unor paradigme care să ducă la experimente, care apoi, după ce apar multe rezultate care contrazic paradigma de bază, să o răstoarne în favoarea alteia noi). Wilson, în „Sociobiologia” zice că psihologia (cred că și sociologia) vor fi înghițite de biologie, care va explica totul prin intermediul paradigmelor sale. Întreaga lui carieră e un demers de explicare a comportamentului prin intermediul darwinismului. Deși cândva sedusă de această idee, acum mi se pare ca s-a ajuns la niște aberații incredibile. E timpul să fie răsturnată? Da…
Dar ce punem in loc? În primul rand teoria lui Darwin, de fapt sinteza modernă (darwinism plus mutații), trebuie amendată, în lumina noilor descoperiri. Această teorie ar trebui să fie ea însăși înglobată în ceva complet, pentru care darwinismul este ceea ce ar trebui să fie pentru o teorie finală sau ce este, cel puțin parțial, pentru relativitatea, teoria lui Newton. Să zicem că lucrez, de fapt e deja elaborată, această teorie. Acum sunt în faza de verificare a predicțiilor, că da, e cu predicții, falsificabilă și ce vrea Popper. Totul a început de la ideea din „Civilizația”, dar de fapt, dacă mergem mai înainte, a pornit de la o discuție la o cafea. Cafeaua e cea mai mare invenție! Am încercat să generalizez ideea din „Civilizația” și la alte specii, nu numai la om. A mers, acum mi se pare foarte simplu tot, cum de nu m-am gândit mai înainte? Cei cărora le-am povestit despre noua mea teorie evoluționista spun că seamănă cu unele teorii economice, mai noi sau mai vechi. Pe mine subiectul mă depășește.
Oricum, această teorie ar avea multe aplicații, ar oferi modele de înțelegere a fenomenelor sociale, de la istorie la sociologie. Când scriam la „Civilizația foametei”, mă gândeam că ideile de acolo le-ar plăcea lui Marx, dar și lui Hitler, fiecare și-ar lua câte ceva. Despre asta într-un articol viitor… Dar cel mai important e că există modele pentru maladii psihice, tipic umane, de la autism la schizofrenie și tulburări afective și până la demențe. De aici și până la a dezvolta metode de psihoterapie care să corecteze deficiențele biochimice urmând aceste modele nu este decât un pas.
Dar mai întâi de unde vin bolile psihice? Când scriam la „Civilizația foametei”, multe dintre idei mi-au venit pe parcurs. De fapt cele mai multe sunt predicții ale ipotezei, care s-au verificat imediat sau mai târziu. De multe ori de atunci am avut senzația că natura se comporta ca și când mi-ar falsifica rezultatele. Dacă o ipoteză explica umanizarea, trebuia să explice și caracterele tipic umane, cum ar fi bolile psihice, începând de la cele din copilărie, la cele de la tinerețe și până la cele de la bătrânețe (demențe). La speciile foarte înrudite aceste maladii, ca și altele degenerative, nu există sau proporția lor este mult mai mică. Incredibil, dar calea biochimica foarte importantă în umanizare era cea implicată și în bolile psihice, toate, indiferent de vârsta de apariție. Mai mult, un studiu pe atunci recent despre autism arunca o lumină nouă despre creșterea creierului la om. Am folosit adesea bolile pentru explicarea evoluției, unele mecanisme patologice pot fi foarte inspirate.
Am mers mai departe, am încercat să explic și conștiința, dar și alte funcții specifice ale creierului uman precum gândirea simbolică. Și a mers, din nou lucrurile păreau să se desfășoare așa cum prezicea ipoteza. Conștiința la om fata de alte specii înrudite pare doar o chestiune cantitativă. Se poate spune că omul se distinge prin cea mai mare capacitate de a privi în interiorul sau. Asta e conștiința, o privire în interior, dar legată și de lumea dinafară. Raportarea la coloratura afectivă a unui eveniment este o privire în interior, pentru că afectivitatea, care vine din impulsuri de la mușchi și viscere, e despre funcționarea interioara. Construirea unei conștiințe e un proces energofag, care depinde de investiții continue. Cum investim? Prin memorie… Într-adevăr, memoria pe termen scurt, numită și memoria de lucru, este afectată în boli psihice, demențe. Acest tip de memorie ne ajută nu numai să învățăm lucruri, cu cât e mai mare cu atât putem avea simultan acces la mai multe informații atât din exterior, cât și din interior (amintiri mai vechi).
Într-adevăr, conștiința e alterată în cazul consumului de alcool, dar și în cele mai multe maladii psihice, de la autism, la schizofrenie, manie, demente (Alzheimer). În cazul consumului de alcool, se spune că funcțiile cele mai nou apărute filogenetic sunt primele care sunt afectate. Percepția timpului e de asemenea afectată. Investirile comportamentale pe termen lung sunt marca umanității. La fel și in acele boli, care par să aibă o legătură, cel puțin indirectă, cu umanizarea. Ceea ce mai puțin se știe e ca atât menținerea, cât și construirea unei conștiințe, costă energetic. În toate aceste maladii e afectată o cale biochimică implicată în metabolismul glucozei, de fapt un fel de robinet al introducerii și stocării glucozei în celule.
Implicațiile filosofice, dar și sociale, ale acestui fenomen sunt ușor de văzut. Oamenii pauperi, stresați, marginalizați, din țări sărace, sunt mai înclinați spre religie, irațional, dar sunt și mai imorali, puțin cooperanți, creează societăți „mai rele”. Diferența dintre societățile care favorizează progresul și cele care nu o fac este în climatul social mai prietenos sau mai ostil. De aici politicile care să schimbe lucrurile ar putea lua în considerare acest aspect. Nu închisoarea e soluția pentru problemele sociale. Datele clinice arată că schimbarea statusului social are efecte asupra depresiei mai bune decât medicamentele psihotrope.
În cazul oamenilor stresați, ceea ce se alterează este direcționarea resurselor energetice afective. Conștiința oferă un management al cunoștințelor, afectivității, plăcerilor, ideilor etc. Când am scris cartea mă gândeam că nu exista niciun rost evolutiv pentru conștiință, e doar un produs secundar al evoluției. Acum îmi dau seama, după mai multe evenimente, după ce am studiat mai mulți oameni, că de fapt conștiința are un rol extraordinar. Probabil oamenii cu conștiința dezvoltată au mai puține accidente, dar și mai puține… depresii. Deși conștiința îți arată multe defecte ale tale, ale vieții și ale societății. Dar pur și simplu te ordonează. Paranoicii, dar nu numai, sunt obsedați de ordine în exterior. Daca ai o conștiință dezvoltată, ordinea se face în interior.
O psihoterapie care să țină într-adevăr seama de natura umană și de biologie ar trebui să meargă pe dezvoltarea unui management energetic al resurselor mentale. Mă mir cum Freud nu a văzut acest lucru, mă mir cum aceste idei nu au apărut cu ceva timp în urmă. Iar dezvoltarea conștiinței e o soluție importantă. Ceea ce e însă în total dezacord cu morala creștină (la cât mă pricep eu) e că dezvoltarea conștiinței are legătură cu plăcerea. Orice lucru nou învățat e de fapt o sursă de placere pe care o accesăm și cucerim. Conștiința, deși implică părți neplăcute, chiar dureroase, reprezintă o sumă de victorii asupra unor senzații neplăcute și dureroase cu care am luat contact. Când eram mică am auzit o frază care m-a marcat: curajul e cea mai mare calitate. Într-adevăr, curajul e esențial pentru dezvoltarea conștiinței, e triumful asupra fricii, implicată în gândire conservatoare și în tot felul de alte comportamente considerate iraționale.
Pe scurt, o psihoterapie modernă, științifica, ar trebui să nu învețe oamenii la resemnare, cum se întâmplă adesea, nu să învețe oamenii ce să simtă și să dorească, oamenii pot avea cele mai nebunești dorințe, de-aia sunt oameni, așa se definesc oamenii. Un fel de management energetic mental era oferit de budism, dar de fapt tăia toate sursele de neplăcere, nu aducea surse de plăcere. De fapt o psihoterapie eficientă, ca și o dezvoltare corectă, trebuie să ofere surse de plăcere, să asocieze eficient plăcerea cu eforturile. Dreptul la surse de plăcere ar trebui să fie inclus între drepturile omului.
