Într-o lume în care ești din ce în ce mai dezamăgită de nivelul cultural, moral, al aspirațiilor, dar și al inovației, iată că apar și noutăți îmbucurătoare. Recent, în Israel, creșterea longevității a devenit o problemă politică, iar în Rusia Partidul Longevității e pe cale de a se înființa. Sigur, aceste inițiative ar trebui să ajungă globale.
Sper să fiu parte a acestei frumoase lupte (și mai ales parte a succesului ei pe toate planurile), mai ales că ultimele rezultate mă fac să fiu plină de speranțe. Dar ideea solidarității, susținerii altor oameni, e delicioasă chiar și atunci când ești obișnuită să gândești singură… Poate mai ales atunci.
Pe de altă parte, având în vedere toate problemele lumii în care trăim, de multe ori mi se pare imoral că mă ocup cu aceste chestii „de lux”, când foametea și bolile banale fac ravagii. Oamenii se ucid în Siria, dar nici nu mai reacționez ca altădată. E vorba nu de acceptarea crimelor, ci de lipsa soluțiilor. Când văd ce s-a întâmplat cu Primăvara Arabă… Dictatura oribilă din Siria e măcar seculară. Iar democrația și drepturile omului sunt ceva creat de, și pentru, o anumită clasă socială, economică, mentală. De fapt ceva care e rezultatul acestora. Trebuie să știi să folosești darurile democrației, să te joci cu ele. Nu vreau să spun că nu toți oamenii merită libertate, dar e mai greu de implementat decât se crede la prima vedere.
Problema cea mare e însă disoluția Occidentului, a culturii Occidentale. Am citit recent o carte de futurologie de Jaques Attali, „Scurta istorie a viitorului”. Erau unele predicții că Europa viitorului va semăna cu Africa de azi. Citind niște articole din secolul al XIX-lea despre România de atunci, m-a frapat cât de bine semăna cu… Uniunea Europeană de azi. Forme fără fond, birocrație imensă, corupție dată de oameni care nu vor decât să ocupe funcții. Progresul tehnic e foarte înșelător. În realitate, inovațiile, că se produc mai puține decât în 1873, maximul inventivității, ele nu mai apar nu din cauza că se nasc proști acum și atunci deștepți, ci din cauza condițiilor sociale și economice. Interesant e că atunci erau unii oameni care credeau că problema îmbătrânirii va fi rezolvată curând. George Sand era una dintre aceste persoane și nu era singura.
Ca să mă întorc la oile mele, acum nu mă mai tem de numeroasele probleme tehnice care apar când vrei să implementezi ceva nou, apărut mai mult pe hârtie, ci de posibilitatea socială și economică de a-l duce la un final fericit.
http://www.irishtimes.com/newspaper/innovation/2011/1028/1224306357282.html
http://ieet.org/index.php/IEET/more/konovalenko201207261
http://ieet.org/index.php/IEET/more/stambler201207171
