Unii oameni cred că a vorbi despre evoluție este inutil. Cine sunt cercetătorii care studiază evoluția? Sunt oameni care vor să se afirme, pentru a începe cariere, și de aceea sugerează teorii, face cercetări de care nimeni nu are nevoie. Poate că există, ca în orice profesie, dar evoluția este măduva spinării biologiei.
Fără ea, biologia este naturalism, descrierea unor specii, așa cum se făcea în secolul al XVIII-lea, dar şi atunci începeau să apară teorii evoluţioniste (de exemplu teoria lui Lamarck). Ceea ce nu știu este că are aplicații practice; duce la crearea unor specii de plante mai productive, deci interferează în lupta cu foamea, dar ajută și la înțelegerea unor boli, ceea ce ne apropie de tratamentul lor. Știu că mulți sunt alergici la discuțiile despre boli, despre mecanismele lor, dar evoluția face și asta. Teoria mea evoluționistă, prezentat în „Civilizația foametei / evoluţia umană văzută din alt unghi” chiar face asta. Știți că omul suferă de boli foarte grave sau incurabile, dar rar sau inexistent la cimpanzei, deşi asemănarea dintre aceste specii la nivel genetic este de aproximativ 99%? Dar cine vrea să vorbesc despre diabetul de tip II, cancer, scleroza multiplă, artrita reumatoida, Alzheimer sau boli psihice, despre mecanismele comune ale acestor boli, despre relația lor cu mediul în care a evoluat omul? Oricum, pentru cine este interesat, există un singur loc unde puteți găsi răspunsul la întrebarea de ce bărbații fac aceste boli, sau le face într-o măsură mult mai mare decât cimpanzeul. Bolile nu sunt un subiect frumos, iar vindecarea lor nu te face un erou, dar lupta.
Războiul dintre evoluție și embriologia sacră
Aşa, pentru că oamenii vor război, vor subiecte controversate, evoluția le oferă și asta. Avortul in Romania este, spre marea mea surpriză, un subiect controversat. De ce? / Pentru că se consideră că viața omului începe cu a concepe. Recent, D-na. Hillary Clinton a declarat asta după ce a vizitat România, era în favoarea dreptului la avort, deși consideră că viața începe de la concepție. Se spune că dna. Clinton este foarte inteligentă. Se pare că este inteligentă, dar nu-i plăcea biologia. Cum începe viața de la concepție? Viața începe cu mult înainte. Viața este în fiecare celulă a corpului uman sau animal. Apoi, cum să începi de la concepție? Erau ovule și spermatozoizi morți? Nu, nu au fost. Apoi viața începe înainte de concepție, viata este in celule diploide (cele somatice, toate celulele corpului uman, cu excepţia celor germinale), și, de asemenea, în cele haploide (cu jumătate de număr de cromozomi, adică ovulul şi spermatozoidul). Există organisme mature care sunt haploide la alte specii (plantelor, de exemplu). Atunci, evident, viața nu începe de la concepție.
Dar când începe viața umană? Acest lucru este mai greu. După cum știu, deși recunosc lipsa mea de cunoștințe în domeniul religiei (dincolo de citirea Bibliei), se consideră că sufletul este primit la concepere. Pe de altă parte, animalele nu au suflet, pe care o consider o mare nedreptate. Măcar mamiferele ar trebui să aibă suflet, deci sufletul ar fi o funcție a sistemului lor nervos. Dar produsul de concepție este uman? Se spune că animalele nu au suflet pentru că nu vorbesc, nu au gândire umană, constiinta. Dar produsul de concepție, o are? Cimpanzeii nu au suflet, dar unele celule ADN umane o fac, se știe de la Haeckel, în dezvoltarea sa embrionul uman arată ca alte organisme care îl precedă pe om la scară filogenetică („ontogeneza repetă filogeneza”, deși lucrurile sunt mai complicate). În aceste etape, embrionul uman este peste amfibian, mamifer, dar nu peste fiinţa umană.
Când poate fi considerat uman? Dacă ne gândim că în ultimul trimestru de sarcină creierul uman își dublează volumul, umanizarea embrionului are loc foarte târziu. Creierul cimpanzeului este de trei ori mai mic decât cel uman, iar cei care sunt împotriva avortului nu consideră crima uciderea unui cimpanzeu, care comunică atât de uman, iar societatea lui este atât de asemănătoare cu a noastră. în plus, umanizarea copilului uman are loc după naștere într-o măsură extraordinară. Creierul își continuă creșterea rapidă, dar sistemul său nervos nu este încă uman. Nu numai că nou-născutul nu vorbește, el nu are conștiință, dar nici măcar nu poate să meargă sau să-și țină capul vertical. Omul nu este doar biologie umană; el este educația umană, influența societății umane. Copiii sălbatici sunt o imagine a stării biologice umane, cu excepția educației umane. În opinia teologilor, copiii sălbatici au suflet? Dar copiii din orfelinatele românești din timpul guvernării lui Ceaușescu?
Societatea ne face oameni
După legile romane, cetăţenia a fost obţinută la vârsta de un an, până atunci copiii erau în afara legii, ar putea fi uciși fără consecințe legale. Desigur, asta e barbarie, dar reflectă modul de percepție a apariției condiției umane în Antichitate. Pentru un evoluționist modern, momentul începerii vieții umane este destul de greu de plasat în timp, pentru asta avem nevoie mai întâi de o definiție clară și exactă a condiției umane. Cert este că, prin evolutie, trebuie să oferim cât mai multe oportunități indivizilor umani de a exista ca oameni. Scopul oricărei specii este ca genele sale să fie cel mai bine reprezentate. Dar omul care este în afara culturii și a societății umane nu este om. Un avort elimină șansa virtuală a existenței umane. Dar poate fi considerată o infracțiune infinit mai mică decât restricționarea accesului unui copil la educație, marginalizarea și convingerea lui la o viață mizerabilă, adesea în sistemul penitenciar. Între apariția produsului de concepție și viața umană este o distanță măsurată în natural, evenimente biologice decisive, mai mare decât distanţa dintre condiţia unui copil inteligent şi cea a unui adult educat, integrat în societate. Aceasta înseamnă că un copil inteligent are mai multe șanse să devină un bărbat educat, care este util societății decât are un embrion pentru a deveni bărbat., sanse care pot fi distruse de societate. Este aceeași societate care se face vinovată de avort, când membrii săi cei mai mizerabili (sărac, femei needucate, împreună cu partenerii lor având aceleaşi condiţii) recurge la aceasta. Este trist că în secolul XXI, aceste probleme sunt încă aici. În loc să interziceți avortul, societatea ar trebui să ia măsuri pentru ca oamenii să nu mai recurgă la ea, cu excepția situațiilor speciale (malformații congenitale severe, viața mamei fiind în pericol). Dreptul la avort ar trebui să fie ca dreptul la autoapărare sau la protecția proprietății. Ar trebui să fie în lege, dar oamenii ar trebui să înțeleagă că nu este bine să omori delincvenții care le intră în case sau mașini.
